se spune că tinerii n au educaţie, că au frustrări, că fac rahatul praf ….

în această categorie intră accidentele auto, scandalurile stradale, grupurile gălăgioase din troleu, şi alte câteva asemenea manifestări care te pun pe gânduri şi te fac să te întrebi cu voce tare, sau glas, după caz: România, încotro?

avalanşa de informaţie năvălită după 89 ne a cam luat pe nepregătite şi se pare că orice etapă arsă fără a fi parcursă, se lasă cu urmări (nu se pune cele în care se ajunge ministru, prim ministru, prezident fără nici o legătură cu competenţele, ci doar cu confidenţele). tinerelul s a lovit direct cu capu în televiziune, tehnologie, mâncare la discreţie, maşini puternice, şi având structura pretabilă, a căzut din lac în puţ: de la lipsuri la excese, de la dictatură la libertism extrem, de la nimic la şi mai nimic.

scăpat din jugul comunist, tinerelul a uitat că mai există reguli, că societate trebuie condusă pe baza unor norme de bună relaţionare şi a făcut ce ştie el mai bine: haos, în capul lui şi în capul altora.

toată această stare, din nefericire, s a moştenit şi s a amplificat.

bătrânei cei simpatici, tinerii de altădată, apar la orizont cu fiecare sărbătoare religioasă (se pretind a fi buni creştini, uitând însă poveţele elementare), când cozile kilometrice explodează şi dau naştere la victime şi la situaţii de un penibil grotesc. grija că rămâne fără apa prea sfântă sau dorinţa de a ocoli coada, de nu respecta această formă minimală de orânduire generează scene de groază: oameni care se calcă în picioare, care urlă, care se înjură.

cine este atunci victima şi cine este călăul: tânărul care a preluat comportamentul animalic al predecesorul, dar l a adaptat la vremurile lui, sau bătrânul care a transmis mai departe gena turmei, instinctul animalic, fără a conştientiza că prima victimă este chiar el?

răspunsul la tv, în intervalul orar 16 - 19, porneşte cu ştirile violente, la un pahar de tărie şi continuă cu manelizarea prostiei, în forma cea mai pură, la televiziuni ce se consideră cu pretenţii!

PS: mă bucur în fiecare dimineaţă de plăcerea călătoriei cu metroul (transpiraţie, înghesuială, mirosuri de oameni proaspăt ridicaţi din pat, uneori şi de mâncători de ceapă) şi am avut ocazia să constat că aceste aşa zise tabloide încep să dezvolte un portret robot al cititorului consacrat: ea, pieptănată cu moţ sau gen monica columbeanu, cu unghii tunate, lungi, uneori false, pantaloni stil sac, neapărat blondă, bling bling pe ea, telefon neapărat touch screen, cu maneaua susurând în urechea vecinilor; el perciuni tăiaţi în colţuri, freză spaţială, în toate direcţiile, ochelaru cu marca vizibilă pentru tot călătoru, în stil bondar de munte, încălţări neapărat albe, giacă cu înscrisuri argintii, cu un bădăran ataşat, să facă impresie, cureaua setată cât mai larg, ceas cât pentru amândouă mâinele şi un picior, and telefonu de valoare (tot touch screen să poată bizonu avea acces la informaţie printr o simplă atingere).

viitorul sună bine, trecutul se vede prost!