eczistă neşte vremuri tulburi astea pe care le trăim! instituţiile statului îşi fac datoria (într o direcţie cel puţin, că de aia mă omoară goagle ăsta cu reclamă la cei trei trandafiri că sunt pro micuţul titulescu)!

nu trece zi de senzaţie să nu apară vreo stenogramă rătăcită între dna (nu doamna, ci DNA, spaima hoţilor şi a politicienilor; da, ştiu, e o oroare aici, cele două categorii identificându-se şi completându-se reciproc) şi senat! minunate şi încurcate sunt căile justiţie. un lucru e cert: toate drumurile trec prin presă!
săracu domnu Voicu, cu faţa aia a lui de nevinovat, fu prins de interceptări promiţând neşte chestii cam nelalocul lor! dar, vorba unui mare învăţat care cântă ca găina la luna între 23 şi 24 la microfonu lu felics, ză cat (a cânta = A emite cu vocea sau cu un instrument un şir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc, deci a emite, nu a face altceva), dacă nu s a întâmplat niika nu mai contează. nu se pune. ceea ce nu s a întâmplat e ca şi cum n ar fi şi nu s ar fi încercat. ia să încerce cineva să i dea lu cântătoru cu ceva în cap; dacă moare puşcărie, pentru ăla, dacă nu sincere felicitări, masa şi dansu pe ecran să ne vază lumea ce cap mare şi tare avem; că, de, tentativă nu se eczistă, vorba lu bătrânu, de la cuba, ăla cu conturile deblocate, depinuite, de felix, ză cheat!

avem o problemă! nenea Voicu, ăla cu faţă de minoritar elaborat fu recomandat de amicu goagăl (minoritar cert) pentru şefia (ce bine sună ŞEFIA, noi românii ne naştem cu cultul şefiei în sânge, ori eşti şef, ori te faci punte pentru şăfu) ministerului de interne, tocmai ăla care acum îl anchetează pe el. nasolică treabă. sunt acolo băgate nişte nume de referinţă (adjuncţi, şefi de direcţii şi alţi greuceni cu brand lung şi gros) că rămâi crăcănat şi naturelmont îţi pui ca tâmpitu întrebarea: ăia sunt acolo să prindă hoţi sau să se facă hoţi?

dar, staţi fără nici o grijă, filozofia ne scoate şi de data asta din zona braun: care este filozofia unui mare şăf? cineva acolo, în spate? cineva? nimeni? mă scuzaţi, nu mi am dat seama că şefii nu mi citesc blogu!

filozofia unui mare şef (este doar un joc de scenă, şi mai ales de imaginaţie): DACĂ NU MĂ SUNĂ NIMENI, ÎNSEAMNĂ CĂ … (să sune trompetele, ni se dezvăluie adevărul absolut), înseamnă că NU MUNCIŢI, BĂ, SCLAVILOR!

o aşteptăm pe dna (nu doamna, cealaltă) să ne arate mai multe din secretele ei, profesionale, să le spunem aşa, şi să ne bucure şi mai mult auzul şi mai ales văzul, cu descoperiri de senzaţie, probate chiar şi doar în stadiul de nefinalizare (tentativă pentru găina lui felics, ză cat)!