pentru cine nu ştie, nu e nici o problemă, află acum: la nivelul de sub Zuus eczistă o comisie care, ca orice comisie, analizează, ba de una, ba de alta. pe numele ei se cheamă Comisia prezidenţială (de la prezident) pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice.

din analiză în analiză, onorata comisie, după o lungă şi istovitoare evaluare ce cuprinde contextul economic, social, revoluţia, evoluţia, involuţia, faptul că în procesul evolutiv, maimuţele de pe teritoriul ţării noastre erau inferioare altor maimuţe şi se ocupau mai mult cu destinderea zonei dorsale, de aceia ajunsărăm un popor de leneşi, precum şi alţi factori direct responsabili de kktul în care suntem, o dădu, comisia adică, în demografie. şi iată cu ce concluzii ne bucură:

<<

Cheltuielile totale anuale pentru pensii în România se cifrează la peste 10 miliarde de Euro constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare. Ponderea lor în PIB a fost în anul 2008 de aproximativ 7,3% (fără a lua în calcul pensiile agricultorilor şi cele din sistemele militare care ridică toate cheltuielile la aproximativ 9% din PIB), iar în Bugetul general consolidat de peste 26%. De aceste pensii beneficiau în 2007 aproximativ 5,7 milioane persoane, la un număr mediu de salariaţi de 4,9 milioane, pentru fiecare persoană care contribuia la sistem şi plătea impozite revenind astfel aproximativ 1,2 pensionari. Este evident că riscurile implicate sunt uriaşe, mai ales că de atunci situaţia bugetară s-a degradat şi mai mult.

Studii credibile prognozează că ţări cu situaţie similară cu a României (Polonia, Ungaria) vor ajunge la cheltuieli pentru pensii de 16 - 21% din PIB în 2050. Pentru România care are cheltuieli publice totale de aproximativ 30 – 35% din PIB, a ajunge chiar la acest nivel ar însemna să aloce jumătate din Buget numai pentru pensii ceea ce este de-a dreptul imposibil.

Pe lângă pensiile speciale inechitabile pentru parlamentari, magistraţi şi alte grupuri privilegiate se înregistrează şi abuzuri numeroase în masa mare a pensionarilor prin pensionări frauduloase, în special în cazul pensiilor de invali­ditate. Numărul pensionarilor de invaliditate a crescut de peste 4 ori după 1990 ajungând în unele judeţe la aproape 30% din numărul total de pensionari în timp ce în altele este de 5-6%. Este evident că sistemul de acordare a pensiilor este scăpat de sub control de instituţiile publice şi acest lucru afectează grav inte­­­resele masei mari a pensionarilor care îşi văd drepturile diminuate complet ne­justificat. La aceasta se adaugă perspectivele de îmbă­trânire a populaţiei şi scădere accelerată a populaţiei tinere care sporesc riscurile pe termen mediu şi lung pentru sistemul de pensii.

Şi înainte şi după 1989 sistemul de pensii a fost controlat politic, Casa Naţio­nală de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) neavând o independenţă reală în gestionarea fondului, în elaborarea şi adoptarea deciziilor strategice.

Una dintre problemele cu consecinţe grave pe termen lung este slaba aco­perire cu asigurări de pensie a populaţiei de vârstă activă. În prezent, mai puţin de jumătate din populaţia activă este asigurată pentru pensii (sub 5 milioa­ne din cele 10,5 milioane cât numără populaţia activă). Peste 25-35 de ani cei care lucrează „la negru” sau nu lucrează deloc (semnificativi ca număr) vor atinge vârsta de pensionare fără să fie asiguraţi şi vor împovăra sistemul de asistenţă socială (solicitând din bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social). Între aceştia femeile sunt mai numeroase, casnicele (25% din populaţia feminină inactivă) fiind cele care fac diferenţa.

Pe termen mediu şi lung raportul dintre pensionari şi salariaţi se va menţine ridicat, structura populaţiei României fiind una atipică, cu cohorte/ge­neraţii foarte nume­roase la vârsta de 19-41 de ani (rezultat al politicilor pro-nata­liste agresive din perioada Ceauşescu) şi foarte mici la vârstele de 0-18 ani (gene­raţiile tranziţiei). Ca urmare, pe piaţa muncii vor intra în viitor generaţii puţin numeroase, iar numărul de salariaţi nu va putea creşte foarte mult, chiar în even­tualitatea unei creşteri economice. Numărul de pensionari, pe de altă parte, se va menţine constant un timp pentru pensionarii ne-agricultori şi va scădea la cate­goria pensionari agri­cultori care va deveni nesemnificativă numeric în următorii 10 ani.

După 2032 (când generaţiile născute după 1967 vor atinge 65 de ani) un val suplimentar de pensionari va intra din zona de contributori în zona de bene­ficiari afectând grav rata de dependenţă pentru următorii 22 de ani. De-abia spre 2050 sistemul de pensii se va stabiliza pe componenta demografică, echilibrul lui depinzând atunci doar de componenta economică.

Procentul pensionarilor este în prezent de aproximativ 28% din populaţie pentru că avem (încă) o populaţie tânără şi nu pentru că vârstnicii ar lucra până la vârste înaintate. Oricum şi procentul actual al pensionarilor este mare, ca dovadă faptul că a crescut de la 15% din populaţie în 1990 la 28% în 2007.

Ponderea pensionarilor va fi de aproximativ 32% din întreaga populaţie în 2025 şi de peste 45% în 2050 în situaţia păstrării vârstei medii reale de pensio­nare din prezent. Pentru a menţine o pondere acceptabilă a pensionarilor în popu­laţia totală, de aproximativ 30%, vârsta medie reală de pensionare ar trebui să fie de 65 de ani iar vârsta legală de aproximativ 70 de ani. În 2025 vom avea 6,5 milioane de pensionari dacă menţinem o vârstă (reală) de pensionare redusă şi 4,9 milioane dacă ajungem la 60 de ani. În fine, în 2050, la o posibilă populaţie de 16,7 milioane de persoane, vom putea avea 5 milioane de persoane pen­sionate (30%) numai dacă atingem o vârstă medie reală de pensio­nare de 65 de ani deci o vârstă legală (statutară) de pensionare de 70 de ani.

comisia propune şi o serie de direcţii de urmat pentru a nu cădea în ispită. unele sunt implementate de eficientul guvern condus de micuţul cel rău de la Victoria, versiunea îmbunătăţită, nivelul 4 de update (creşterea vârstei de pensionare, egalizarea vârstei de pensionare între men şi women, reducerea pensiilor aberante, în paranteză exagerat de mari şi alte asemenea chestiuni de efect), pentru a identifica şi exploata şi alte surse alternative de bănuţi pentru băeţii deştepţi, de profesie afacerişti cu statul (având în vedere lema guvernării: statul n are bani pentru toţi proştii, ci doar pentru ăia deştepţii).

concluziile în sine sunt destul de scary, combinate cu reseturile şi failurile de care dă dovadă versiunea 4, chiar cu îmbunătăţiri şi aport de independenţă, dar, mergem pe principiul românesc made 100%: odată intrat în rahat, nu contează cât de mult de afunzi, tot în rahat eşti!

sunt multe aspecte tratate de această comisie, ce ţin de inechităţi sociale, de salarizare, dar, toate pot fi consultate la adresa de vvv

www.presidency.ro/static/CPARSDR_raport_sinteza.doc

enjoy it (acolo sunt banii *ulimii)!

PS: linkurile de alături (mai sus puţin, în partea dreaptă a ecranului) nu vă asigură nemurirea, dar o mică plăcere da!