în ultima vreme, since românakii şi au descoperit apetitul pentru a critica nesimţirea existentă la nivelul întregii ţării, naţionalizată, carevasăzică, apărură o grămadă de apeluri către ceva sau cineva, în încercarea de a sensibiliza bizonu cu privire la direcţia greşită în care se duce ză cantri.

well, lăudabile iniţiative, but, la un anumit nivel lipseşte nişte cojones, care, teoretic vorbind şi discutând ar trebui să materializeze într un fel palpabil şi concret frustrările şi acumulările existente.

este stilul românesc de luptă, prin invocarea strategiei învârtita în jurul deştelui. la o adică, aşteptările sunt prea mari. în ţara în care, din surse oficiale, 99% din locuitori agreează sub o formă sau alta ză maneaua, unde alocaţiile se doresc a se da în funcţie de bogăţia copilului (de parcă săracu la naştere a şi primit dividendu de la firma lu tăticu şi trece în altă categorie de venituri), în care avem bugatti de 1.4 meleoane de iuroi, dar nu avem drumuri pentru el, ne aşteptăm ca această atingere suavă de condei să aibă efect? think again, twice even!

adică, în 20 de ani, km noştri de hai uei tind vertiginos a fi egalaţi de ăia construiţi pe vremea lu Bătrânu, în care centura Bucharestului a rămas la nivel de speranţă neconcretizată (ca şi bellisimul de Adrian Mutu care atenţie ştire de efect şi în exclusivitate are avion pe post de taxi), în care se câştigă campanii electorale invocând autostrăzi suspendate, în care liderului unui very important partid of politics is from rrrrom etnia şi care vorbeşte corect gramaticeşte prin siluirea în modul cel mai crunt cu putinţă a limbii noastre ca o comoară avem speranţe de genul că o campanie publică îi va face pe our beloved politiciens să şi tragă un sepuku în mijlocul camerelor reunite pentru a fi sacrificiul total?

OMG! how stupid of you!

sunt bune şi mişcările de impresie, dar sunt de aşteptat materializări la nivelul unor mişcări efective ale purtătorilor de opinii care să şi facă public, prin viu grai dezgustul ce i încearcă. aceasta este adevărata provocare a campaniilor de carton, construite pentru a camufla zbaterea în rahatul cotidian!

un plus negativ (pe principiul creşterii negative a economiei care mai deunăzi DUDUIA, adică făcea zgomote de virilitate, nu ca clanul duduienilor, zgomote de impresariat artistic prin intermedierea de călătorii în străinătate, recte în ţara condusă de regele Olandei care nu e blondu de la cotroceni, pentru gagici care să culeagă măsline) este dat şi de calitatea promotorilor, vezi cazul reality tv (e trustul ală deţinut de cel mai cunoscut maseuz de întreţinere şi tonifiere, care finalizează doar la ceas de noapte; prin finalizare rog a se înţelege în mod clar şi fără nici o conotaţie erotică finalizarea carierei de stupid people) care tot promovează non valori ca chiriac bogdănel, mare doritor de contracte cu rumanian administration.

avem di tăti, pentru tăţi! circ să fie, că români sunt mulţi!

dar, să nu lăsăm disperarea, frustrările, grijile să cuprindă autenticul spirit românesc, spiritul ză land of choice!

suntem printre puţinii privilegiaţi, dacă nu chiar singurii, care asistăm la naşterea unui nou curent (n au importanţă categoria, calitatea, implicaţiile), numit în toată splendoarea lui BĂSESCIANISMUL!

discuţii libere, îndemn la dialog, temă pentru acasă! data viitoare: extemporal!