dacă nu ştiaţi e momentul pentru o dezvăluire. precum spun oltenii, cea mai deşteaptă rasă de oameni (nu e cu sens peiorativ) se făcu un un sondaj de opinie (îl găsiţi pe evz.ro, ediţia din data postării) care hotărî fără putinţă de tăgadă că, şi dăm cuvântul sondajului:

<<
Femeile din România, căsătorite sau cu gânduri de măritiş, ar fi gata să uite de fidelitate pentru o aventură cu o vedetă precum Hugh Jackman sau Mircea Badea, potrivit unui sondaj de opinie realizat în perioada 15-26 martie de kudika.ro, pe un eşantion de 6.678 de femei, dintre care 3.678 au răspuns on-line şi 3.000, în stradă.

Peste 60 la sută dintre respondente nu ar sta pe gânduri să-şi înşele partenerul cu o vedetă, dacă i s-ar ivi ocazia, în timp ce restul au declarat că nici nu se gândesc să facă asta.
Deşi româncele sunt apreciate drept femei cu valori morale ridicate, care nu îşi riscă relaţia stabilă pentru o aventură, lucrurile se schimbă când intră în scenă bărbaţi cu notorietate.
Cele mai multe dintre femeile chestionate (36%) au declarat că şi-ar înşela partenerul cu Hugh Jackman, vedeta din „Australia” sau „Xmen”, declarat în 2008, de revista „People”, drept cel mai sexy bărbat în viaţă.
Pe locul doi în preferinţele româncelor se află Mircea Badea, pentru care 24% dintre respondente ar uita de soţi. El este urmat de Leonardo DiCaprio (17%), Adrian Mutu (14%) şi Ştefan Bănică (9%).

La întrebarea „pentru ce vedetă ţi-ai părăsi partenerul”, 33% dintre femeile chestionate l-au nominalizat tot pe Hugh Jackman. 22% ar renunţa la actualul partener pentru David Beckham şi 19% - pentru Mircea Badea. Leonardo DiCaprio şi Radu Vâlcan sunt vedetele pentru care 13% dintre persoanele chestionate şi-ar părăsi bărbaţii.

Majoritatea persoanelor intervievate s-au declarat dispuse să facă un copil cu o vedetă dacă aceasta iar cere. Şi aici, tot Hugh Jackman a întrunit cele mai multe voturi: 34% ar face un copil cu Hugh Jackman, 23% cu David Beckham şi 19% cu Mircea Badea.
Pe lista vedetelor cu care româncele ar dori să aibă un copil se află şi Radu Vâlcan, considerat cea mai sexy vedetă din România în 2009 (la gala TV Mania) sau Leonardo DiCaprio.

>>

în primul rând, cine este Radu Vîlcan? trecem peste întrebare, goagle ne ajută dacă ne interesează şi ajungem la subiecte care doare, să zicem ca n popor, sau ca între fete.

asocierile astea spectaculare între Wolverine şi clămpăugu de Mircea Badea nu ne pot duce cu gândul decât la influenţe felicsiene. e clar că femeile în general sunt mari amatoare de pisici. iar mircea badea e mare apărător de pisoi, deci faptul că un sfert dintre tantile care au răspuns pe stradă sau on line, ar testa rezistenţa băiatului de balta albă vine ca o încununare firească a instinctului matern.

că mutu apare după mircea badea este la fel de firesc. nu foarte multe femei vor drogaţi în viaţa lor. mircea badea e super cuul, are muscle, are şarm, bate câmpii o oră în fiecare zi (semn clar, fato, că dacă te împreunezi cu el o oră, scoţi cele 5 minute de publicitate, iar restul de 53 de minute le vorbeşte fără probleme) şi îşi dă cu părerea în toate problemele omenirii (un alt plus, varietatea de idei).

se pare că, fiind încă în tranziţie româncele sunt victime sigure ale credinţei că tot ce zboară se mănâncă, şi s ar pune de făcut copii cu primul afiş decupat de pe tvu (era interesant de introdus guţă, ză king, în sondaj). mai grav este că, nu numai că şi ar înşela partenerul, dar l ar şi părăsi.

ne adâncim în analiză şi vedem că we have a big problem: mirciulică predică la ore târzii ale nopţii, deci repondentele nu prea sunt mămăiuţe, intervalul orar fiind în afara targetului. poate doar dacă nu l văd în reluare, în ză morning, când tataia e plecat să aglomereze troleul şi piaţa. în ambele cazuri, mircea face ravagii, şi nocturne şi matinale (noaptea tânăra intelectuală, cu ochelarii pe nas adoarme cu el în gând şi i face un vis la ceas târziu; dimineaţa mamaia îl preia de fresh şi l bate cu proteza că vorbeşte urât de domnul băsexsu).

concluzia este clară: 24% dintre doamnele eşantionului sunt duse cu pluta la plimbare şi s ar arunca fericite peste bord crezând că mircea este chiar marinarul pe premisa că l critică în fiecare seară.

nu se ştie însă, cîte dintre ele s ar prostitua on line şi câte în modul clasic, pe stradă.

PS: Wolverine e departe rău. a fost pus în sondaj doar la impresie, să i crească credibilitatea.

problemă eczistenţială: să ai un bugatti şi să n ai drumuri sau să ai drumuri, dar să n ai un tătic stăpân al asfaltului?

răspunsul este relativ simplu, şi e tipic ţărişoarei noastre: să ai bugatti, să ai un tătic rege al asfaltului, să n ai drumuri şi să te numeşti colecţionar de maşini!

acesta este idealul!

conform ultimelor calcule, având în vedere că s a construit câte o linguriţă de asfalt pe an, se preconizează că urmaşii urmaşilor noştri vor avea drumuri bune, pe care se circulă la acest nivel în ţările civilizate. bineînţeles că în perioada respectivă, ţările civilizate vor coloniza alte planete, vor descoperi autostrăzile suspendate şi vor reinventa apa caldă, dar, ce ne pasă nouă, atâta vreme cât avem baroni în epoca modernă şi construim drumuri ca Manole biserici!

soluţia: Ana trebuie identificată şi zidită din nou, de această dată sub bitumul fierbinte de la Drumuri, Autostrăzi şi Podeţe suspendate.

vine Paştele! cum e şi normal, românul, ca tot omul, vrea un concediu că de, a obosit de atâta frecat de mentă şi simte nevoia să se relaxeze! (pentru cei care nu ştiu, îi informăm în premieră pe Blogul Poporului (similar cu Televiziunea Poporului la care vin ciobani cu impresii de conducători) că eczistă Asociaţia Românilor pentru Frecat Menta. deviza ei: frecatul mentei - filozofie de viata practicata pentru prima data in Romania si utilizata in prezent de milioane de persoane din toata lumea (fiind exportată ca un bun naţional a trebuit identificată o traducere cât de cât conformă cu stasul tradiţional. E voila: mint rubbing). pentru mai multe date vezi pretenu lu Marean, Goagle).

să revenim la relaxat. relaxatul are o definiţie aparte pentru români: dacă se produce în interiorul graniţelor, vine la pachet cu grătarul (grătarul este versiunea modernă a mioriţei: îl însoţeşte pe meltean peste tot şi l avertizează când s a golit maţu), berea la pet (minim 2 litri) (o altă paranteză: nowadays berea la pet a devenit recompensă: ajuţi/salvezi/ce mai faci cu cineva, te răsplăteşte cu o bere la pet. dacă e la 2.5 litri, e super răsplată) şi muzica de atmosferă aka manelos.

dacă se petrece afară, vine la all inclusive (un cuvânt care pentru zimbru român nu înseamnă condiţii şi relaxare, ci doar mâncare cât cuprinde).

despre în afară este vorba. paradoxal, deşi e criză, statisticile oficiale dau ca şi cifre circa 15.000 de carpatini care o zbughesc de Paşte la vecinu nostru bulgar, care culmea, îşi deschide hotelurile special pentru români.

în astă vreme, la noi nu se înghesuie nimeni, semn clar, că oricât ar fi de lovit, atunci când e lovit şi la burtică, românu face urât şi o taie peste hotare. manageri de top din turismul constănţean au oferit o esplicaţie: domnule la bulgari au investit nemţălăi şi, deci (nelipsitul deci), şi condiţiile sunt ca pentru nemţălăi. s a omis, intenţionat (dacă este posibil) să se esplice de ce la noi preţurile sunt ca pentru milionari în euro şi condiţiile ca pentru cerşetorii de la gara de nord care sunt fericiţi că au unde să pună capu şi că primesc o pâine, pro bono.

revenind la prima chestiune cu baronu asfaltului, nu se poate face nici o corelaţie între asfalt şi turism pentru că, dacă ai un preşedinte marinar, turismul se face 75% cu avionul, adică e în aer când fac turiştii cu okio la plecarea către alte ţări. restul de 25% nu se face la noi.

eczistă neşte vremuri tulburi astea pe care le trăim! instituţiile statului îşi fac datoria (într o direcţie cel puţin, că de aia mă omoară goagle ăsta cu reclamă la cei trei trandafiri că sunt pro micuţul titulescu)!

nu trece zi de senzaţie să nu apară vreo stenogramă rătăcită între dna (nu doamna, ci DNA, spaima hoţilor şi a politicienilor; da, ştiu, e o oroare aici, cele două categorii identificându-se şi completându-se reciproc) şi senat! minunate şi încurcate sunt căile justiţie. un lucru e cert: toate drumurile trec prin presă!
săracu domnu Voicu, cu faţa aia a lui de nevinovat, fu prins de interceptări promiţând neşte chestii cam nelalocul lor! dar, vorba unui mare învăţat care cântă ca găina la luna între 23 şi 24 la microfonu lu felics, ză cat (a cânta = A emite cu vocea sau cu un instrument un şir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc, deci a emite, nu a face altceva), dacă nu s a întâmplat niika nu mai contează. nu se pune. ceea ce nu s a întâmplat e ca şi cum n ar fi şi nu s ar fi încercat. ia să încerce cineva să i dea lu cântătoru cu ceva în cap; dacă moare puşcărie, pentru ăla, dacă nu sincere felicitări, masa şi dansu pe ecran să ne vază lumea ce cap mare şi tare avem; că, de, tentativă nu se eczistă, vorba lu bătrânu, de la cuba, ăla cu conturile deblocate, depinuite, de felix, ză cheat!

avem o problemă! nenea Voicu, ăla cu faţă de minoritar elaborat fu recomandat de amicu goagăl (minoritar cert) pentru şefia (ce bine sună ŞEFIA, noi românii ne naştem cu cultul şefiei în sânge, ori eşti şef, ori te faci punte pentru şăfu) ministerului de interne, tocmai ăla care acum îl anchetează pe el. nasolică treabă. sunt acolo băgate nişte nume de referinţă (adjuncţi, şefi de direcţii şi alţi greuceni cu brand lung şi gros) că rămâi crăcănat şi naturelmont îţi pui ca tâmpitu întrebarea: ăia sunt acolo să prindă hoţi sau să se facă hoţi?

dar, staţi fără nici o grijă, filozofia ne scoate şi de data asta din zona braun: care este filozofia unui mare şăf? cineva acolo, în spate? cineva? nimeni? mă scuzaţi, nu mi am dat seama că şefii nu mi citesc blogu!

filozofia unui mare şef (este doar un joc de scenă, şi mai ales de imaginaţie): DACĂ NU MĂ SUNĂ NIMENI, ÎNSEAMNĂ CĂ … (să sune trompetele, ni se dezvăluie adevărul absolut), înseamnă că NU MUNCIŢI, BĂ, SCLAVILOR!

o aşteptăm pe dna (nu doamna, cealaltă) să ne arate mai multe din secretele ei, profesionale, să le spunem aşa, şi să ne bucure şi mai mult auzul şi mai ales văzul, cu descoperiri de senzaţie, probate chiar şi doar în stadiul de nefinalizare (tentativă pentru găina lui felics, ză cat)!

pentru cine nu ştie, nu e nici o problemă, află acum: la nivelul de sub Zuus eczistă o comisie care, ca orice comisie, analizează, ba de una, ba de alta. pe numele ei se cheamă Comisia prezidenţială (de la prezident) pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice.

din analiză în analiză, onorata comisie, după o lungă şi istovitoare evaluare ce cuprinde contextul economic, social, revoluţia, evoluţia, involuţia, faptul că în procesul evolutiv, maimuţele de pe teritoriul ţării noastre erau inferioare altor maimuţe şi se ocupau mai mult cu destinderea zonei dorsale, de aceia ajunsărăm un popor de leneşi, precum şi alţi factori direct responsabili de kktul în care suntem, o dădu, comisia adică, în demografie. şi iată cu ce concluzii ne bucură:

<<

Cheltuielile totale anuale pentru pensii în România se cifrează la peste 10 miliarde de Euro constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare. Ponderea lor în PIB a fost în anul 2008 de aproximativ 7,3% (fără a lua în calcul pensiile agricultorilor şi cele din sistemele militare care ridică toate cheltuielile la aproximativ 9% din PIB), iar în Bugetul general consolidat de peste 26%. De aceste pensii beneficiau în 2007 aproximativ 5,7 milioane persoane, la un număr mediu de salariaţi de 4,9 milioane, pentru fiecare persoană care contribuia la sistem şi plătea impozite revenind astfel aproximativ 1,2 pensionari. Este evident că riscurile implicate sunt uriaşe, mai ales că de atunci situaţia bugetară s-a degradat şi mai mult.

Studii credibile prognozează că ţări cu situaţie similară cu a României (Polonia, Ungaria) vor ajunge la cheltuieli pentru pensii de 16 - 21% din PIB în 2050. Pentru România care are cheltuieli publice totale de aproximativ 30 – 35% din PIB, a ajunge chiar la acest nivel ar însemna să aloce jumătate din Buget numai pentru pensii ceea ce este de-a dreptul imposibil.

Pe lângă pensiile speciale inechitabile pentru parlamentari, magistraţi şi alte grupuri privilegiate se înregistrează şi abuzuri numeroase în masa mare a pensionarilor prin pensionări frauduloase, în special în cazul pensiilor de invali­ditate. Numărul pensionarilor de invaliditate a crescut de peste 4 ori după 1990 ajungând în unele judeţe la aproape 30% din numărul total de pensionari în timp ce în altele este de 5-6%. Este evident că sistemul de acordare a pensiilor este scăpat de sub control de instituţiile publice şi acest lucru afectează grav inte­­­resele masei mari a pensionarilor care îşi văd drepturile diminuate complet ne­justificat. La aceasta se adaugă perspectivele de îmbă­trânire a populaţiei şi scădere accelerată a populaţiei tinere care sporesc riscurile pe termen mediu şi lung pentru sistemul de pensii.

Şi înainte şi după 1989 sistemul de pensii a fost controlat politic, Casa Naţio­nală de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) neavând o independenţă reală în gestionarea fondului, în elaborarea şi adoptarea deciziilor strategice.

Una dintre problemele cu consecinţe grave pe termen lung este slaba aco­perire cu asigurări de pensie a populaţiei de vârstă activă. În prezent, mai puţin de jumătate din populaţia activă este asigurată pentru pensii (sub 5 milioa­ne din cele 10,5 milioane cât numără populaţia activă). Peste 25-35 de ani cei care lucrează „la negru” sau nu lucrează deloc (semnificativi ca număr) vor atinge vârsta de pensionare fără să fie asiguraţi şi vor împovăra sistemul de asistenţă socială (solicitând din bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social). Între aceştia femeile sunt mai numeroase, casnicele (25% din populaţia feminină inactivă) fiind cele care fac diferenţa.

Pe termen mediu şi lung raportul dintre pensionari şi salariaţi se va menţine ridicat, structura populaţiei României fiind una atipică, cu cohorte/ge­neraţii foarte nume­roase la vârsta de 19-41 de ani (rezultat al politicilor pro-nata­liste agresive din perioada Ceauşescu) şi foarte mici la vârstele de 0-18 ani (gene­raţiile tranziţiei). Ca urmare, pe piaţa muncii vor intra în viitor generaţii puţin numeroase, iar numărul de salariaţi nu va putea creşte foarte mult, chiar în even­tualitatea unei creşteri economice. Numărul de pensionari, pe de altă parte, se va menţine constant un timp pentru pensionarii ne-agricultori şi va scădea la cate­goria pensionari agri­cultori care va deveni nesemnificativă numeric în următorii 10 ani.

După 2032 (când generaţiile născute după 1967 vor atinge 65 de ani) un val suplimentar de pensionari va intra din zona de contributori în zona de bene­ficiari afectând grav rata de dependenţă pentru următorii 22 de ani. De-abia spre 2050 sistemul de pensii se va stabiliza pe componenta demografică, echilibrul lui depinzând atunci doar de componenta economică.

Procentul pensionarilor este în prezent de aproximativ 28% din populaţie pentru că avem (încă) o populaţie tânără şi nu pentru că vârstnicii ar lucra până la vârste înaintate. Oricum şi procentul actual al pensionarilor este mare, ca dovadă faptul că a crescut de la 15% din populaţie în 1990 la 28% în 2007.

Ponderea pensionarilor va fi de aproximativ 32% din întreaga populaţie în 2025 şi de peste 45% în 2050 în situaţia păstrării vârstei medii reale de pensio­nare din prezent. Pentru a menţine o pondere acceptabilă a pensionarilor în popu­laţia totală, de aproximativ 30%, vârsta medie reală de pensionare ar trebui să fie de 65 de ani iar vârsta legală de aproximativ 70 de ani. În 2025 vom avea 6,5 milioane de pensionari dacă menţinem o vârstă (reală) de pensionare redusă şi 4,9 milioane dacă ajungem la 60 de ani. În fine, în 2050, la o posibilă populaţie de 16,7 milioane de persoane, vom putea avea 5 milioane de persoane pen­sionate (30%) numai dacă atingem o vârstă medie reală de pensio­nare de 65 de ani deci o vârstă legală (statutară) de pensionare de 70 de ani.

comisia propune şi o serie de direcţii de urmat pentru a nu cădea în ispită. unele sunt implementate de eficientul guvern condus de micuţul cel rău de la Victoria, versiunea îmbunătăţită, nivelul 4 de update (creşterea vârstei de pensionare, egalizarea vârstei de pensionare între men şi women, reducerea pensiilor aberante, în paranteză exagerat de mari şi alte asemenea chestiuni de efect), pentru a identifica şi exploata şi alte surse alternative de bănuţi pentru băeţii deştepţi, de profesie afacerişti cu statul (având în vedere lema guvernării: statul n are bani pentru toţi proştii, ci doar pentru ăia deştepţii).

concluziile în sine sunt destul de scary, combinate cu reseturile şi failurile de care dă dovadă versiunea 4, chiar cu îmbunătăţiri şi aport de independenţă, dar, mergem pe principiul românesc made 100%: odată intrat în rahat, nu contează cât de mult de afunzi, tot în rahat eşti!

sunt multe aspecte tratate de această comisie, ce ţin de inechităţi sociale, de salarizare, dar, toate pot fi consultate la adresa de vvv

www.presidency.ro/static/CPARSDR_raport_sinteza.doc

enjoy it (acolo sunt banii *ulimii)!

PS: linkurile de alături (mai sus puţin, în partea dreaptă a ecranului) nu vă asigură nemurirea, dar o mică plăcere da!

zile de sărbătoare, de apariţie, de cadouri, de surprize, all for women.

bărbatul, această categorie subjugată de soartă trebuie să se conformeze. în treacăt fie spus, oare o femeie sau un bărbat a stabilit că aceste zile sunt pentru femei? asta cu atât mai mult arată puterea din umbră, cu cât de a lungul istoriei rolul femei a fost unul destul de limitat.

problema nu derivă din cadouri pentru femei, mici atenţii sau liber de la program, în cazul în care şăfu nu e vreun frustrat care prinde eficienţa de picior chiar în aceste zile, ci din faptul că trebuie o zi specială pentru ca masculul să şi aducă aminte de femela lui.

pe această logică, zilele din titlu pot fi considerate mai degrabă ca o certitudine a faptului că femeile, unele, majoritatea, se pare, se simt neapreciate. şi că au simţit nevoia ca anual, să şi aloce zilele lor, în care să se simtă aşa cum ar trebui să fie tratate în fiecare zi.

ciudat cum, în această perioadă, la ştirile din sport, mai apare câte o moakă de fotbalist român care a auzit undeva o replică de genul “femeile merită flori în fiecare zi”, pe care o spune cu seninătate în timp ce dă flori în sanctuarul prostiei universale, aka mall, la doamnele vânzătoare. bizonule, faptele frumoase nu se fac publice! ce te reţine să nu ţi iei fizicul superb în fiecare zi şi să faci coadă la moool la dăruit flori? oare faptul că în mintea ta ar deveni o banalitate şi n ar mai fi aşa o faptă eroică, demnă de dat la teveu să se holbeze zimbrul carpatin la tine în timp ce se ceartă cu femeia visurilor lui pe telecomandă şi pe post: ba pe acasă, ba pe circul de la ştirile sportive?

şi cum, la alte ştiri, de data asta pentru oameni serioşi,femeile sunt sărbătorite de companiile private cu flori, pişcoturi şi şampanie, totul pentru a da bine pe stică. pe principiul aşa da, uite nişte bărbaţi şi nişte firme care ştiu să respecte femeia, nişte maimuţei se pupă artistic în faţa camerei de filmat, ea căzută în extaz de atenţa acordată, el copleşit adânc de importanţa momentului şi a camerei de filmat!

una peste alta, absenţa femei nu simplifică existenţa bărbatului, aşa cum absenţa bărbatului nu complică viaţa de zi cu zi a femei!

PS: puteţi face, în linişte, un cadou Femeii de lîngă voi accesând printr un simplu click widgetul alăturat! Rămâne secretul vostru!

Deşi acest superb blog nu şi a propus să spună bancuri, unele sunt irezistibile.

Într-o grădiniţă din America, educatoarea le promite copiilor 2 $ dacă vor răspunde exact la întrebarea: “Cine a fost persoana cea mai importanta din istoria omenirii?”

Se scoală Sean, irlandezul, şi zice că St. Patrick.
Greşit, următorul la rând!

Se scoală McQueen, scoţianul, si zice că St. Andrew.
Greşit, următorul…

Se scoală Shlomo, evreul, şi zice ca Isus Cristos. Educatoarea îi dă cei 2 $ pentru răspunsul exact, şi-l întreabă, totuşi, cum se face că evreii îl recunosc pe Isus ca fiind cel mai important om din istorie.

Răspunsul lui: Eu ştiu de fapt că cel mai tare din istoria umanităţii a fost MOISE, dar BUSINESS IS BUSINESS!

PS: bancul a luat premiul 1 la festivalul internaţional al bancurilor.

Motivaţia juriului : A doua oara când un evreu îl vinde pe Isus.

clickuiţi pe banerele alea, că distracţia e distracţie, but BUSINESS IS BUSINESS!

Q: care este diferenţa dintre o găină şi o femeie?

and

A: găina stă liniştită pe ouă!

PS: fără nici o trimitere la emisiunea Q&A de pe marele post al lui miau miau!