Ea: M-am culcat cu Geoană şi m-am trezit cu Băsescu.

El: Băsescu e-n toate

în primă fază, presupun că rolul jurnalistului era de a informa. în nevoia omului de a şti că sunt alţii cărora le merge mai prost decât lui, a fost inventată această meserie de o nobleţe exemplară.

încet, încet, jurnalistu şi a dezvoltat meseria, de la un fum aruncat în aer, pe post de transmisiune, s-a trecut la adevărate opere de artă, premiate naţional şi internaţional, fapt care a condus la o competiţie extraordinară a jurnalistului de a identifica acea ştire care aruncă audienţa pe spate.

se poate spune, ca o concluzie de nespecialist, că jurnalistul identifică o fantă a realităţii şi o prezintă, având în vedere ca relatarea lui să cuprindă obiectiv toate nuanţele de lumină surprinse.

plecând de la relatare, s-a trecut la analiză, s-a trecut la enunţarea de impresii proprii ale jurnalistului legate de aspectele relatate. în acest fel, jurnalistul face trecerea la analist, la personaj care încearcă şi reuşeşte să analizeze faptele în locul cititorului.

de la analiză s-a mai făcut un mic pas şi s-a trecut la manipulare, respectiv la a prezenta astfel faptele şi întâmplările încât privitorul/cititorul să fie influenţat şi să fie adus într-un punct în care nu ar fi ajuns fără “ajutor”.

sunt nişte antene pe la televizoare care transmit informaţiile şi întâmplările în mod distorsionat, astfel încât anumite personaje, cu mici scăpări în domeniul inteligenţei, să capete procente de superioritate în lucrul cu votanţii.

în mod miraculos, sunt redate acele secvenţe care colorează nuanţele astfel încât din negru lumina se vede albă şi lupul cel rău devine un fel de făt frumos.

unfortunately, cum zice licuriciul, nici dero nu poate face aşa multe minuni şi petele ies la suprafaţă atunci când fotoşopu nu mai poate fi utilizat în întâlnirile neregizate.