era o vreme cand nu se gaseau asemena ziare prin romanika. şi cred că era mai bine.

nu ştiai că x uleasa şi a mărit ba botul, ba bustul, nu ştiai că există atâţia fanţi plini de cuceriri, şi parcă era mai bine.

nu erau atâtea busturi femine expuse indecent, care mai de care mai dornice de afirmare şi în mod sigur nu aveai posibilitatea să citeşti ştiri de impact naţional pline de încărcătură educativă.

alarmant este faptul că apar din ce în ce mai multe asemenea tabloide semn clar al cretinizării cititorilor. tirajul este în continuă creştere, neuroni sunt deja intraţi în moarte clinică.

iei o ştire de aici, mai iei una de acolo, mai bagi nişte ţâţe, câteva fufe, un fante cu super maşini şi gata, cade românu extaziat ca vaca în faţa porţii.

ce poate fi mai frumos decât o dimineaţă începută cu o ştire bombă: ia uite pe cine a mai cucerit nu ştiu ce no name, ia vezi ce poziţii mai practică nu ştiu ce frigidă, şi bineînţeles, ştiri internaţionale şi articole savante bazate pe descoperirile cercetătorilor britanici, adevăraţi cercetători tabloidari.

am întrebat un cunoscut cu o părere foarte bună despre el, dar care lecturează la micul dejun asemenea ziare, de ce le citeşte. el mi a răspuns destul de sincer că află din ele ultimele bârfe, bârfe la care nu are acces, sau chiar dacă are acces, nu sunt la fel de piperate cu detalii, în ziarele mai serioase.

bun. de acord, dar pentru ce îi trebuie lui asemenea ştiri, cu ce îl ajută? nu i trebuie pentru ceva anume, ci doar vrea să le afle.

e bine şi aşa. cred că întră în talentele noastre de români de a ne interesa mai mult de alţii şi mai puţin de noi.

nu sunt de condamnat ziarele, ci sunt de condamnat cititorii.

nu sunt de condamnat televiziunile, ci sunt de condamnat bizonii care fac audienţă. o emisiune fără audienţă este o televiziune care nu există. sunt de condamnat organismele implicate în monitorizarea emisiunilor care nu miscă un deget pentru a opri imbecilizarea românilor.

telenovele, ziare, emisiuni, ştirile de la tea time, toate nu fac decât să ne transforme într o masă inertă de cretinizaţi. şi observ că ratingu e în creştere, la fel ca şi tiraju.

Legat de metrou, mergeam intr o dimineata la serviciu si in metrou era unul dintre aceia care se roaga si citesc din carti pentru iertarea de pacate s.a.. Langa el era un nene cu un tabloid cu pagina deschisa la o gagica expusa in conditii naturale, sa zic asa. A fost extraordinara faţa pe care a facut o credinciosul, mai avea putin si ii cadea limba din gura. Cred ca a mai adaugat cateva rugaciuni pentru ziua respectivă.

am primit acuzaţii că scriu prea negativist.

să vedem ce poate fi pozitiv, sau mai pozitiv, folosit de elevaţi:

plec dimineaţa la serviciu (da, e tragic deja simplul plecat, dar bănuţii nu cade din ceruri). aglomeraţie maximă pe stradă, autobuze cu navetişti parcate pe trotuar, microbuze cu provinciali (ce tare sună) veniţi la capitală, tarabe cu flori, pixuri, încărcătoare de mobile, seminţe, ziare, mâncare, şi tot felul de rahaturi.

şi de abia am plecat de acasă.

la metrou: aglomeraţie, întârzieri, transpiraţie, urlete, muzici la playere, adormiţi.

la muncă: nervi, lipsuri, stres, haos, criză.

înapoi spre casă: aglomeraţie, mizerie, români.

ce e pozitiv în tot tabloul ăsta?

cred că simplul fapt că încă fac parte din el.

şi asta în condiţiile în care n am analizat: situaţia ţării, guvernanţii şi nesimţirea lor (aici intră toate), programe tv (durere mare), preţuri, presiunile crizei.

deja mă simt mai bine. a mai trecut o zi!

fitza este prin definiţie, scara de evaluare a românului.

murim de foame, dar avem:

telefon de fiţa, maşină de fiţă, haine de fiţă, ceasuri de fiţă, aur cât cuprinde (adevărate gâtare de legat animale).

Nu, din nefericire, nu avem şi case de fiţe. asta pentru că sunt mai greu de obţinut şi mai greu de plătit. avem şi destui snobi care şi au tras palate demne de dat la televizor când îşi etalează achiziţiile de extracomunitari.

telefonul de fiţă - plătit la greu, luat de la băeţi care le “împrumută” de la alţii.

maşina de fiţă, de preferat nemţească, şi mai de preferat tedei că doar ăla e motor adevărat, de preferat cât mai puternic şi, pentru că e nemţească şi e tedei, cu cât mai multe litere roşii în coadă, nu consumă frate nimic, ba chiar dă şi afară din rezervor cu combustibilul.

ceasurile frate sunt luate de la ăia care contraface la greu. pentru admiratori sunt cumpărate pe nişte preţuri de ţi îngheaţă limba n gură.

ooo şi hainele. hainele sunt demenţiale. sunt senzaţionale. numai firme de firme de ţoooale. toate cumpărate de la băeţi care vine cu maşina la tine acasă şi e calitate frate, e cu etichetă şi e eftine la preţ că e de la un prieten care le aduce de afară. haide frate că pentru tine mai las la preţ, că cumperi mereu de la mine. bineînţeles că şi ăsta are maşină nemţească, tot tedei cu litere roşii că e la modă.

e nebunie.

lăsăm la o parte celebrităţile alea de garsoniere unde nu şi plătesc utilităţile, dar sunt mii şi mii de farfurii de la boom, gigi, dolce, ups şi alţi furnizori de prostie.

care e diferenţa între cei cu farfurii şi cei cu maşini, ceasuri, haine, etc…?

doar că sunt la un alt nivel?

Disclaimer: titlul postului nu are nici o legătură, fie ea intenţionată sau indirectă, cu partidul alora cu pene?

să fie oare papagali aia cu pene? nu cred. papagali suntem noi că i alegem!

nu cred ca exista soferi mai complexati decat taximetriştii.

claxonează atunci când laşi un om să intre şi el pe banda de mers, claxonează când se pune verde.

apropo de verde, un banc de şofer bucureştean: ce este milisecunda? timpul scurs de la apariţia culorii verzi a semaforului până când se dă primul claxon!

ceea ce este greu de înţeles este chiar atitudinea lor. în situaţia în care petrec foarte mult timp în trafic şi văd cum se circulă, de ce nu procedează în aşa fel încât să le fie şi lor uşor, dar şi celorlalţi şoferi? ce câştigă dacă tot timpul claxonează şi gesticulează în trafic. revenim aici la nişte vorbe de vedetă cu viziunea din trafic exact până la bara din faţă.

şi mai inexplicabilă este atitudinea taximetristului faţă de şoferii de secs frumos: femeile sunt maltratate în trafic de taximetrişti. nu există un rău mai mare pentru ei decât femeia la volan: claxoane, flashuri, ţipete, frâne şi tradiţionalul: unde ai luat permisul, pe bancheta din spate?

asta în condiţiile în care este cunoscut faptul că femeia prin definiţie este stresată la volan, iar prostia lu nenea taximetristul nu face decât să dea amploare stresului.

bineînţeles că, taximetriştii au un nivel de reacţii, asta să nu i zicem de lack of education, proporţional cu sigla maşinii pe care o conduc: au logan sunt mai ciobani, au merţan se vor în plus şi demni de admirat!

as vrea sa dau si eu o dedicatie

v am sunat să dau şi eu o dedicaţie

cam aşa sună intervenţiile ascultătorilor în cadrul emisiunilor de dedicaţii.

de parcă ar suna şi ei să dea cu un deget în mare.

de unde atâta originalitate şi mai ales atâta calitate în exprimare?
şi mai ales cum mai rezistă emisiunile astea cu un subiect atât de afumat?

sunt ifoane, aipoade, mp3 uri, mp patruri, telefoane cu playere şi o mie alte prostii unde poţi pune muzica trasă moka de pe internet şi ce e mai important toate îţi permit să asculţi exact aceea melodie care ţi place şi care te înnebuneşte. şi mai mult: te lasă să o pui şi pe repet până uiţi cum te cheamă.

atunci de ce aş mai vrea şi io să dau o dedicaţie în emisiunea ta?

de ce să stau ca un idiot să aştept în telefon până intră on air mândreţe de dj, până ăsta binevoieşte să mă asculte şi pe mine şi nu, în ultimul rând, să mai dau şi bani la telefon?

am rămas încă în etapa aia în care muzica se auzea doar la radio şi doar acolo era muzica bună?

simţim încă nevoia să audă toată lumea ce muzică ne place nouă (asta cred că e legată cumva şi de faptul că în maşină muzica se aude la maxim la români)?

impresii. our people is full de impresii. suntem o tara de dive, piţipoance, impresari şi mai nou de   divi. ce e divul? e varianta feminină a lu diva. il recunoşteţi: părul plin de gel, ochelari cât tot mocsu. e unic. n aveţi cum să l scăpaţi.

unde apare divu? peste tot.

a nu confunda divu cu posesorul de bmwu. ăla e cocalar, are lanţu gros, ochelaru de valoare, geamuri negre la maşină, de să nu l vadă muritorii şi neapărat, dar neapărat merge cu poziţia aprinsă şi, of course, cu proiectoarele. pe timp de zi. şi pe timp de noapte. îl bate ceaţa-n vidu din cap. e o măsură de protecţie să nu se lovească neuronu de garduri.

divul e de efect, e de senzaţie, e plin de tatuaje, ca doar e vedetă, are un cercel în ureche, cel puţin, şi neapărat un jeg de căciulă în cap. că aşa e în faşon.

şi, of course, trebuie admirat!

nu ma uit la tv.

am cateva saptamani de neparticipare la circul asta de 2 bani.

in romanica, televiziunea aduce panica si, of course, multa prosteala.

ce sa inteleaga omu cand peste tot este jale multa?
ca trebuie sa planga? sa ia si el parte la inmormantare?
imi plac politicienii. si moderatorii. si mi mai place ca moderatorii aia sunt ca mierea. intrebarile sunt finute, situatiile sunt finute, de bun gust.

nu se poate ca politicianu sa fie pus fata in fata cu prostiile, ineptiile si idioteniile pe care le face, le produce si le perpetueaza.

cum se poate sa pui o intrebare incomoda? nu se cade.

de ce?
de lipsa de coloana.

mai dezbatem

noi, romanachii ne pricepem la toate.

si prin urmare ne si dam cu parerea in toate.

la tv u toti mesterii isi dau cu parerea in toate problemele.

ca si realizator de orice, daca as respecta pe bizonu care se uita la mine, din cand in cand cred ca ar fi indicat sa mai chem cate o fata noua prin studio.

nu de alta, dar poate imi pierd credibilitatea, cu aceleasi fete palide la toate emisiunile.

si trebuie retinute, intr un fel

salutul cu care am fost intampinat de blog!

din partea domnului D&G, cu mii de multumiri.

avea si un post pe care l am sters cu gratie cand ma oboseam sa utilizez optiunile lu bloggu”.

profit de ocaziune pentru a l saluta pe mister Mishu si pentru a i dori dezmembrari placute!

am auzit că în această ţară sunt foarte stimaţi şi admiraţi cei care ştiu să editeze fraze, întregi, parcă, şi mi am zis două puncte ia să mă fac şi eu un editor de ăsta respectat.

plictisit şi plin de tot felul de idei care mai de care mai neînţelese am primit o ofertă de pace de nerefuzat din nou două puncte să mi fac blog, să pierd vremea cu graţie şi alături de mine şi alţi câţiva care n au alte lucruri mai bune de făcut. problema aici nu e legată de timpul meu virgulă care e proprietate personală virgulă ci e de a te face pe tine virgulă cititorule să mi acorzi din timpul tău punct

deci virgulă să purcedem!

apare ceva si aici

dati ne si noua! doar suntem neam de masochisti