un film obişnuit, care tratează un subiect deja bătătorit: omul muşcat de lup care se transformă în lup. BANAL.

două aspecte atrag: primo, joacă Anthony Hopkins.

secundo: în film, aşa cum e normal cînd discutăm de vârcolaci, vampiri, şi alte asemenea anomalii, apare şi o şatră de gypsani rrrromi, din regiunea Românika. nu, nu asta e de efect, ci faptul că aştia vorbesc ROMÂNEŞTE. deci, dacă vreţi să auziţi limba română într un film americano, mergeţi la Wolfman.

nu pot decât să observ faptul că, în ultima vreme, au apărut foarte multe filme, cu actori foarte buni şi foarte cunoscuţi, care filme sunt foarte, foarte proaste. aş enumera aici: the legion, the daybreakers, şi mai sunt vreo câteva, care în majoritate tratează  sfârşitul lumii.

în aceeaşi notă este şi The road, un pic mai altfel, în care lord of the rings joacă foarte bine. oarecum de văzut.

revenind la agora, un film care pune în pagină un subiect destul de important: ştiinţa vs religie. şi dacă mai este vorba despre creştinism şi despre toate distrugerile provocate în numele acestei religii, filmul capătă un plus de valoare.

în speţă, un episcop, în vremuri de demult, ca şi în vremuri de acum, manipulează gloata, cu ajutorul cuvântului. şi prin manipulare, filmul nu se referă la donaţii materiale sau la votaţi-l pe x că ne vopseşte biserica în roz, ci se referă la omoruri, din cele crude, cu piatra, pe principiul, cel care este fără de păcat să lovească primul. pesemne că pe atunci toţi erau nişte virtuoşi convinşi pentru că nu le lipseau nici pietrele şi nici aruncările.

în plus, mai distrug şi o mare bibliotecă, în care păgânii discutau subiecte diverse, de la astronomie, la filozofie, la teatru, etc şi unde creştinii noştri au găsit de cuvinţă să şi crească caprele.

dacă tot văzurăm filme, să şi recomandăm unele dintre cele bune: everybody is fine (cu Rober de Niro) şi it s complicated (cu mai multi).

aştept impresii!

despre masculi şi femele cu idei preconcepute.

câteva gagicuţe cu vârste numai coapte trec prin diverse experienţe (asta însemnând că dobândesc expertiză) amoroase cu sau fără copulare în speranţa că ele sunt excepţia şi nu regula aia care zice că bărbaţii nu sună din cauză că au uitat/pierdut/mâncat/şters numărul tău de mobil şi nu pentru că nu i eşti simpatică, că pe tine te va lua de soţie chiar şi după un anumit număr de ani în care n-a mişcat un finger în acest sens, că dacă nu se comportă în mod special şi distinct cu tine nu înseamnă că are un crush, ci doar că poate chiar nu este interesat, şi alte asemenea mici impresii de relaţionare.

prin film se plimbă câţiva cu greutate: Ben Affleck, Jennifer Aniston, Drew Barrymore, Jennifer Connelly, Scarlett Johansson.

finalul este cu zâmbete, pentru unii, cu suspine pentru alţii şi cu o concluzie fundamentală: dacă fumezi şi ea te prinde e mai bine să fii sincer şi să recunoşti, pentru că ea te poate ierta dacă o înşeli, dar nu te poate ierta dacă fumezi şi o minţi că nu, dar într un final îţi găseşte ţigările.

o comedie drăguţă, de vară, poate chiar de început de toamnă.

marea mahmureală, adică, nişte preteni organizează petrecerea burlacilor, la Las Vegas. aici dintr-o sau printr-o întâmplare nefericită şi o confuzie descurajantă a unui dealer de senzaţii tari, băeţii prizează altceva şi în loc de petrecere de maxim efect au parte de o serie de întâmplări pe care, ulterior, nu şi le amintesc.

toată tevatura este creată de absenţa viitorului ginere şi eforturile, să le spunem disperate, ale pretenilor de a-l găsi.

încetul cu încetul este reprodus întregul parcurs al petrecăreţilor, cu ineditul de rigoare.

un plus de aromă este dat de momentele de impact ale filmului, cu apariţii sau situaţii, să le spunem, haioase, care îţi amintesc la ce categorie de film de hlizeşti.

un plus maxim genericului de final care prezintă poze luate în momentele de uitare totală ale petrecăreţilor.

în film apare şi Mike Tyson cu tigruşorul (pentru amatorii de senzaţii).

de văzut!

cu tommy lee jones. şi cu asta cred că am spus totul.

în rolul poliţistului care investighează o serie de crime actuale, împletite cu crime ale trecutului.

anyway, un film cu tommy lee jones nu necesită o intrigă prea complexă, modul de lucru al acestui actor suplinind în mod clar şi evident eventualele defecte ale rulajului.

surprinde în mod plăcut modul natural în care se derulează acţiunea, fără momente de impact, actorul făcând ce ştie el mai bine, recte să joace. camera este focalizată deci, pe jocul actoricesc, o eventuală intrigă plină de labirinturi nefiind necesară pentru a completa lacunele actoriceşti.

în mod clar şi cert DE VĂZUT!

acest film, dacă poate fi numit aşa, nu este decât o risipă. risipă de toate.

are o acţiune deja fumată demult şi mai bine, în gladiatorul, aceea a luptătorului care aleargă să şi salveze familia.

în ceea ce priveşte viziunea implementată, cu luptătorul real controlat electronic de un jucător este, să i spunem, interesantă, dar prost pusă în practică.

PRECIZARE: refuz să cred că în viitor vor predomina drogaţii, bolnavii, graşii.

sper că tehnologia ne va îmbunătăţi viaţa, nu ne o va face praf.

una peste alta, el e arestat, condamnat la moarte şi i se oferă şansa de a ieşi din închisoare, dacă trece de cele 30 de  nivele ale unui joc pe viaţă şi pe moarte care presupune ca el luptătorul să fie controlat de un gamer prin intermediul unei tehnologii construite de cine altcineva decât de bad boyul filmului.

pe parcurs mai aflăm că tehnologia a fost dezvoltată pentru, normal, guvern, şi că presupune un control total al individului prin nanotehnologie şi că el, condamnatul a fost obligat să şi omoare un pretenar, pentru a testa funcţionalitatea invenţiei, crimă pentru care a fost şi condamnat.

undeva, mi aflăm că are o, una doar, nevastă şi o fiică, pe care trebuie să le salveze.

cu ajutorul unor hackeri, scapă de control, îi deblochează creierul (cam cum se crăcuieşte în zilele noastre uindousul), salvează nevasta şi copilul şi l omoară pe ăla rău.

în rest, sânge, carne, cafteală, arme şi tot ce trebuie unui film să fie prost.

di end.

concluzie: de nevăzut!